Istorie (yeogsa)

Cea mai relevanta parte din istoria de milenii a artelor martiale este faza aparitiei si dezvoltarii din zona chineza. Si asta datorita faptului ca emigrantii chinezi practicanti de arte martiale au dus cu ei si, ulterior, au transmis cunostintele in zonele pe care le tranzitau sau in care ulterior se stabileau.

In secolul VI d.H. calugarul budhist Bodhidarma trece din India in China in scopul de a propovadui budhismul Dhyana (secta budhista bazata pe meditatie; in China poarta numele de Chan, iar in Japonia Zen). Acest calugar, inainte de a imbratisa religia budhista, a fost nobil si s-a antrenat in Kalaripayit. El poposeste la Templul Shaolin, care era fondat abia de cativa zeci de ani. Calugării (apartinand si ei budhismului, dar alt curent) il iau în ras si nu sunt convinsi de capacitătile pe care el le are. Atunci, Bodhidarma se retrage intr-o pesteră din apropiere si mediteaza 9 ani cu fata la o stanca.

Efortul supraomenesc ii convinge pe calugarii de acolo sa imbratiseze secta Dhyana. De acum încolo manastirea Shaolin va deveni centrul de raspandire a acestei ramuri budhiste. Bodhidarma (Da Mo în chinezeste) ii invata in afara de metode de meditatie si cateva seturi de miscari de luptă si doua exercitii energetice pentru meninerea sanatatii si a supletii corpului întepenit de prea multa meditatie. Exercitiile de lupta a lui Da Mo sunt dezvoltate in continuare de catre calugari in scopul apararii personale si a manastirii, atacata deseori de catre talhari. Din formele originale se dezvolta o scoala extraordinar de complexa de arte martiale cu zeci de subscoli, unele foarte deosebite de altele, cu zeci de arme si forme.

In decursul istoriei Templul Shaolin a reprezentat un sprijin sau un cuib de oponenti pentru dinastiile ce s-au perindat pe parcursul a cca. 1400 de ani la conducerea Chinei. A fost ars de cateva ori, iar calugarii s-au împrastiat, adunandu-se din nou in timpurile linistite. Aceasta a facut nu numai sa apara mai multe manastiri Shaolin (cea originala este în muntii Song Shan), cum ar fi Emei Shaolin si altele, dar si scoli externe create de calugari care au ales calea laica.

Datorita acestei migratii, artele martiale chinezesti au influentat si determinat aparitia altor stiluri de arte martiale.

Facand analiza artei martiale coreene TAEKWONDO, in cele ce urmeaza va fi prezentata pe scurt istoria acesteia, pentru a se forma o imagine preliminara a ceeea ce inseamna taekwondo.

Taekwondo este o arta martiala de auto-cultivare, ce permite folosirea unor tehnici avansate de mana si picior in aer cu o viteza si o putere de neinchipuit, ce intruchipează spiritul si energia intr-un singur tot. De asemenea, se observa o imbunatatire a capacitatilor psihice datorita unui control imbunatatit al emotiilor in urma exersarii multitudinii de tehnici, precum si o inzdravenire a vointei si perseverentei, simtul dreptatii transformand practicantul intr-un om mai bun printr-o strunire a comportamentului multumita unei capacitati de analiza si judecata mult perfectionata.

Taekwondo presupune o activitate de lunga durata. Dar cum orice activitate cu un tel prea indepartat devine monotona si nu mai prezinta interes, atunci trebuie stabilite obiective de durata scurta si medie.

Unul din aceste obiective este acela de a depune toate eforturile pentru a executa corect o tehnica de atac ori de aparare, dar avand in minte telul suprem al taekwondo-ului: PACEA.

Taekwondo este o arta martiala de origine koreeana, ce s-a dezvoltat de-a lungul a peste 2000 de ani fiind una din artele martiale care, în ciuda faptului ca o avut parte de o istorie zbuciumata datorita imprejurarilor politice, si-a pastrat forma distincta pana in zilele noastre.

Cele mai relevante izvoare istorice scot in evidenta faptul ca unul din momentele de varf al dezvoltarii taekwondo-ului a fost în perioada celor 3 regate: Koguryo (37 i.H. - 668 d.H.), Paekje (18 i.H. - 600 d.H.), Silla (57 i.H. - 935 d.H.) cand, ca urmare a aparitiei luptatorilor HWARANG, artele martiale au fost promovate mult datorita nevoii de securitate si a necesitatii de aparare. Luptatorii HWARANG au ridicat artele martiale pe cele mai inalte culmi ale dezvoltarii datorita profesionalismului pe care il transmiteau, si rigorii in ale practicii.

Alt moment de cotitura in istoria artelor martiale coreene a fost momentul anexarii Coreei de catre Japonia, incepand cu anul 1910 pana in 1945. In toata aceasta perioada artele martiale coreene au fost interzise si nu era permisa decat practicarea karate-ului si a judo-ului (ambele de origine japoneza). Dupa 1945, un general din armata coreana CHOI HONG HI a pus bazele taekwondo-ului, reusind sa scoata la lumină taekwondo-ul intr-o forma unica si foarte actuala.

In anii din urma, Taekwondo a devenit un sport modern pentru amatori, cu traditii si spirit martial.

In Coreea a fost introdus ca materie obligatorie in scolile primare si liceale.Este parte integranta a instructiei in cadrul armatei.

De asemenea s-au creat regulamente de functionare, institutii care sa reglementeze activitatea sportiva.Ca sport martial, Taekwondo a fost acceptat in familia sporturilor olimpice din anul 2000, dupa ce in 1988 si 1992 a participat ca sport demonstrativ.

Material adunat si editat de MADALIN ANISIEI